Producător de cablu de alimentare din PVC/compus de cablu/Masterbatch

Cum funcționează materialul cablului de alimentare din PVC în diferite medii (cum ar fi temperatură ridicată, temperatură scăzută sau mediu umed)?

Performanța materialelor cablurilor de alimentare din PVC în diferite medii poate afecta în mod semnificativ durata de viață și performanța acestuia. Următoarea este o analiză a performanței sale în medii cu temperatură ridicată, temperatură scăzută și umede:

Performanță în mediu cu temperatură ridicată:
Materialele cablurilor din PVC sunt predispuse la îmbătrânirea termică la temperaturi ridicate, adică structura moleculară a materialului se va descompune treptat, determinând scăderea performanței de izolație a cablului și fragilitatea. Acest lucru poate duce la o durată de viață scurtă a cablului sau un pericol pentru siguranță.
Pentru a îmbunătăți performanța la temperatură înaltă a materialelor cablurilor din PVC, stabilizatorii de căldură, cum ar fi stabilizatorii de căldură cu sare metalică, sunt de obicei adăugați pentru a întârzia descompunerea termică și pentru a asigura durata de viață a cablului în medii cu temperatură ridicată.

Performanță în mediu cu temperatură scăzută:
PVC-ul devine casant la temperaturi scăzute, își reduce flexibilitatea și ductilitatea și este susceptibil la crăpare, mai ales dacă cablul trebuie îndoit sau întins.
Pentru mediile cu temperatură scăzută, în timpul producției pot fi adăugați plastifianți (cum ar fi ftalați) pentru a îmbunătăți flexibilitatea materialelor cablurilor din PVC, astfel încât acestea să poată menține proprietăți mecanice bune la temperaturi scăzute și să evite fragilizarea.

Performanta in medii umede:
În mediile umede, materialele cablurilor din PVC prezintă o rezistență bună la apă, dar expunerea pe termen lung la umiditate poate provoca în continuare coroziunea sau îmbătrânirea suprafeței cablului, în special în mediile umede cu poluare chimică.
Pentru cablurile care sunt expuse mult timp la umezeală, la formula PVC se adaugă de obicei agenți de impermeabilizare sau agenți antifungici pentru a spori capacitatea acestuia de a rezista la umezeală și mucegai, asigurând siguranța și longevitatea cablului.

Când produceți materiale pentru cabluri din PVC, cum să alegeți plastifiantul potrivit pentru a îndeplini diferite cerințe de flexibilitate?

Atunci când se produc materiale de cablu din PVC, alegerea plastifiantului afectează în mod direct flexibilitatea și performanța acestuia, așa că este necesar să se aleagă plastifiantul potrivit în funcție de diferitele medii de utilizare și scenarii de aplicare. Următorii sunt factorii cheie de care trebuie să luați în considerare atunci când alegeți plastifianți:

1. Cerințe de flexibilitate
Cerințe de flexibilitate ridicată: Dacă materialul cablului din PVC necesită o flexibilitate ridicată (cum ar fi cablurile care trebuie îndoite frecvent), sunt de obicei selectați plastifianți cu ftalați, cum ar fi DOP (ftalat de dioctil) sau DINP (ftalat de diisononil). Acești plastifianți pot reduce semnificativ temperatura de tranziție sticloasă a PVC-ului și oferă o bună flexibilitate și elasticitate.
Cerințe de flexibilitate medie: Dacă este necesară o flexibilitate moderată, pot fi selectați de obicei plastifianți non-ftalați, cum ar fi DOTP (dioctil tereftalat), care oferă o flexibilitate bună, având în același timp performanțe de mediu mai bune.

2. Cerințe de mediu
Mediu cu temperatură ridicată: În aplicațiile cu temperatură ridicată, este necesar să se selecteze plastifianți cu o stabilitate termică mai bună, cum ar fi plastifianții fosfatați sau plastifianții citrat. Acești plastifianți nu se descompun ușor la temperaturi ridicate și pot menține flexibilitatea materialului.
Mediu cu temperatură scăzută: în medii cu temperatură scăzută, performanța la temperatură scăzută a plastifianților este crucială. Selectarea plastifianților cu performanțe excelente la temperaturi scăzute, cum ar fi DOA (sebacat de dioctil) sau DOS (sebacat de diizooctil), poate împiedica PVC-ul să devină fragil la temperaturi scăzute.

3. Cerințe de performanță electrică
În producția de materiale pentru cabluri, proprietățile electrice ale plastifianților trebuie să îndeplinească cerințele pentru a evita degradarea proprietăților electrice. Plastifianții utilizați în mod obișnuit cu proprietăți electrice bune includ esterii acidului trimelitic și plastifianții fosfat, care nu afectează proprietățile de izolare ale PVC-ului, menținând în același timp flexibilitatea.

4. Cerințe de mediu și siguranță
Cu reglementările de mediu din ce în ce mai stricte (cum ar fi RoHS, REACH), plastifianții fără ftalați sunt necesari în unele aplicații speciale. Cum ar fi ATBC (tributil citrat) și DINCH (ciclohexan dicarboxilat), acești plastifianți nu numai că au o flexibilitate bună, dar îndeplinesc și cerințele de protecție a mediului și toxicitate scăzută și sunt utilizați pe scară largă în produsele de cablu care sunt mai expuse corpului uman, precum cablurile medicale.

5. Cerințe de durabilitate
Alegerea plastifianților ar trebui să ia în considerare și rezistența la îmbătrânire și volatilitatea. Dacă aveți nevoie să îmbunătățiți durabilitatea materialelor cablurilor, puteți alege plastifianți cu greutate moleculară mare, cum ar fi TOTM (trioctil trimelitat), care are volatilitate scăzută și rezistență excelentă la căldură și chimică și este potrivit pentru producția de cabluri cu durată lungă de viață.